Home » Despre anestezie » Anestezia loco-regională

Anestezia loco-regională

Anestezia locală presupune injectarea anestezicului local la nivelul zonei ce urmează a fi traumatizată (intervenţia chirurgicală este un traumatism). De obicei este facută de chirurgi pentru mici intervenţii şi nu voi insista asupra ei.

Anestezia regională este utilizată pentru a face insensibilă la durere acea parte a corpului care urmează a fi supusă unei intervenţii chirurgicale, de exemplu piciorul, coapsa, braţul etc.

Există câteva avantaje ale anesteziei loco-regionale: este anulată senzaţia de durere fără a se pierde conştienţa, reacţii adverse mai puţine comparativ cu anestezia generală (lipsesc durerea de gât, greţurile, vărsăturile şi dezorientarea). Păstrarea stării de conştienţă este utilă în special în experienţa reprezentată de naşterea prin operaţia cezariană, sau când pacientul se teme de adormirea din cadrul anesteziei generale. După anestezia regională, analgezia durează o perioadă de timp mai lungă.

Anestezia loco-regională este aleasă pentru anumite intervenţii chirurgicale şi pentru unele regiuni ale corpului.

Cu acest tip de anestezie, nervii unei zone anume a corpului sunt blocaţi prin injectarea unei substanţe care se numeşte anestezic local. Dacă procedura e efectuată corect, iar doza de anestezic local este cea potrivită, anestezia loco-regională asigura lipsa completă a durerii. După efectuarea anesteziei loco-regionale sunt necesare de la 5 până la 30 minute pentru instalarea efectului complet şi începerea intervenţiei chirurgicale. În timpul anesteziei regionale pacientul poate avea senzaţii tactile, presionale şi vibratorii ale zonei anesteziate sau chiar posibilitatea de a mişca acea parte a corpului, fără insă a avea senzaţie de durere. Datorită fricii de necunoscut, senzaţiile tactile pot fi eronat interpretate ca dureroase, pacientul se poate teme că anestezia nu e bună, iar anestezistul are la dispoziţie numeroase posibilităţi de a asigura confortul pacientului, adăugând un sedativ/anxiolitc pentru liniştirea acestuia.

În situaţii rare, datorită unor factori ce ţin de pacient (nu toţi au aceeaşi structură şi metabolism), de anestezicul local (unele pot fi mai puţin eficiente) sau chiar de medicul anestezist (nu suntem perfecţi !), este posibil ca anestezia loco-regională să fie insuficientă. În acele situaţii, anestezistul are mai multe soluţii: augmentarea anesteziei dozei de anestezic local, repetarea blocului, adăugarea unor medicamente pentru sedarea pacientului şi asigurarea unui plus de analgezie, efectuarea unei anestezii generale sau chiar amânarea intervenţiei pentru investigarea posibilelor cauze.

Există mai multe tipuri de anestezie regională:

Anestezia spinală (subarahnoidiană, rahianestezia)

Este tipul de anestezie regională care se face prin injectarea unei doze de anestezic local în spaţiul subarahnoidian, în lichidul cefalorahidian, lichid care înconjoară măduva spinării şi nervii ce vin şi pleacă din ea. Cu această anestezie, senzaţiile ce vin de la locul durerii prin nervii periferici sunt blocate înainte de a ajunge la nivelul creierului. Această anestezie are o instalare rapidă, 3-4 minute de la injectarea anestezicului local, şi o durată de acţiune de 2.5-3 ore (durata se poate ajusta după necesităţile intervenţiei chirurgicale). Senzaţiile resimţite de pacient sunt furnicături şi căldură la nivelul membrelor inferioare şi scăderea forţei musculare la nivelul lor, pănă la imposibilitatea de a le mişca. În acest timp se produce şi o scădere a tensiunii arteriale care se poate însoţi de greaţă şi vărsături sau de alte manifestări ale mecanismelor compensatorii ale organismului referitoare la situaţia nouă în care se găseşte.

spinala

Anestezia epidurală (peridurală)

Este tipul de anestezie similară anesteziei spinale, cu diferenţa ca injectarea anestezicului local se face mai la distanţă de măduva spinării, în spatiul epidural, unde se găsesc rădăcinile nervoase, fără a perfora meningele. Efectul anesteziei se instalează mai lent, în 15-20 minute, iar modificările resimţite de pacient sunt mult diminuate comparativ cu anestezia spinală, organismul având la dispoziţie un timp mai lung pentru a se acomoda cu ele. Efectul ţine cam 3-4 ore.

ace2

În momentul efectuării anesteziei epidurale se poate insera în spaţiul epidural un cateter subţire prin care se poate readministra anestezic local fără a mai puncţiona pacientul. Readministrarea se poate face continuu ( Epidurală continuă) sau repetat, după caz. După terminarea intervenţiei chirurgicale, prin cateterul epidural se poate administra anestezic local in scop analgetic, utilizând o concentraţie mai scăzută decât cea pentru anestezie, astfel ca pacientul poate să se mişte şi să umble şi totuşi să nu simtă durerea sau să fie ţinută in limite rezonabile (sub 4 pe scara VAS - vezi Anestezia generală).

cateter epidural

fe-5

În cazul anesteziei spinale sau epidurale, pacientul poate acuza dificultăţi de urinare sau prurit, care dispar după trecerea efectului anesteziei; uneori este necesară montarea unei sonde urinare pentru evacuarea vezicii urinare.

stock-photo-urinary-catheters-in-situ-46834060

De asemenea, pacientii pot acuza dureri de spate (până la 20% din cazuri), de la uşoare păna la moderate, şi care se dispar în câteva săptămâni fără sechele. Ele sunt datorate relaxării musculaturii coloanei vertebrale consecutiv anesteziei si pozitionării necontrolate a coloanei în timpul anesteziei.

spinala detaliu

Anestezia plexurilor nervoase

Este tipul de anestezie loco-regională utilizată deobicei în chirurgia membrelor superioare şi inferioare.Anestezicul local este injectat in imediata vecinătate a fasciculelor nervoase ce conduc sensibilitatea zonei de operat, ducând la pierderea sensibilităţii dureroase; Efectul anestezic se instaleaza mai lent, în circa 20-30 minute, şi ţine 10-12 ore, în funcţie de tipul şi doza de anestezic local utilizat. De asemenea, există posibilitatea inserării unui cateter perineural (lângă nerv) pe care sa se administreze anestezic local o perioadă mai lungă de timp, în scop analgetic.

bloc plex

Complicaţii şi riscuri

Înainte, în timpul şi după efectuarea anesteziei, pacientul este permanent monitorizat din punct de vedere al funcţiilor vitale pentru a preveni şi reduce gravitatea eventualelor complicaţii asociate anesteziei (reacţii alergice, convulsii, insuficienţă respiratorie, tulburări de ritm cardiac, stop cardiac). Datele din literatura arată clar siguranţa anesteziei regionale. Eventualele complicaţii din timpul anesteziei regionale sunt:

Blocurile nervoase: leziuni ale rădăcinilor nervoase şi ale nervilor periferici, modificări deobicei tranzitorii ale sensibilităţii în zona interesată (1/5000 cazuri).

Anestezia spinală: scăderea presiunii arteriale (în 33% din cazuri), scăderea frecvenţei cardiace (în 14% din cazuri), greaţă (18%) şi cefalee (4%). Complicaţii rare sunt sindromul neurologic tranzitor (vertij, pierderea sensibilităţii, pareze) cu probabilitatea de 1 / 5000 cazuri, iar în mod excepţional (sub 1/100 000) leziuni cerebrale permanente şi chiar deces.

Cefaleea după puncţia durală apare datorită pierderii lichidului cefalorahidian prin gaura din meninge prin care s-a injectat anestezicul local. Ea este favorizată de anumite condiţii. Dacă apare, intensitatea poate fi de la uşoară la severă. Deobicei trece spontan sau cu tratament (lichide multe pentru refacerea lichidului cefalorahidian pierdut, cafea/cofeină, analgetice) în maxim 2 săptămâni, dar datorita durerilor importante, uneori este necesară o manevră invazivă de plombare a găurii din meninge cu sângele pacientului (“blood patch”), care se coagulează si face un dop la acel nivel. Rata de succes este de peste 90% (uneori e necesară chiar repetarea manevrei). Bineînţeles ca manevra este efectuată tot de medicul anestezist!

cppd

De reţinut că anestezia spinală presupune puncţionarea meningelui cu posibilitatea de a apărea cefaleea post puncţie durală. Anestezia epidurală nu presupune puncţionarea meningelui, însă uneori se întâmpla puncţionarea accidentală a acestuia şi, deoarece acul epidural este mult mai gros decât acul spinal, gaura produsă în meninge ma fi mult mai mare, respectiv şansa (sau neşansa!) de a avea cefalee este mult crescută.

În drumul lor spre ţintă, acele utilizate în anestezia spinală pot perfora vase de sânge, mai ales în spatiul epidural, urmate de apariţia unui hematom la acel nivel. Aceste hematoame sunt destul de frecvente, problemele sunt legate de dimensiunea lor. Medicul anestezist urmăreşte întotdeauna restabilirea senzaţiilor la nivelul membrelor odată cu terminarea teoretică a anesteziei; nerestabilirea sensibilităţii şi eventuala apariţie a unei dureri poate semnifica existenţa unui hematom mare cu efect compresiv asupra măduvei spinării, situaţie care necesită intervenţie (neuro)chirurgicală de urgenţă. Aceste situaţii sunt rare, dar datorită posibilelor urmări severe, astăzi există tot mai multe precauţii legate de beneficiile şi riscurile anesteziei epidurale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>